Masa caldă de acasă

Mereu am avut o slăbiciune pentru bătrâni. Poate pentru că ai mei m-au avut târziu. Poate pentru că mi-e teamă de bătrânețe (cred că de-aia am și devenit raw, în 2009, in the first place). Poate pentru că am cunoscut mulți vârstnici pe cât înțelepți pe atât de singuri.


Oricum ar fi, în timp, am adunat mulți bătrâni cărora le livrăm mâncare (on the house, desigur). Și nu numai; avem mame singure, femei abuzate de soți care, în timp și-au făcut curajul extraordinar să se rupă din relația abuzivă, familii cu mulți copii și puțini bani – cărora le livrăm mâncare de mulți ani. Uneori le livrâm produsele din meniul RAWZ obișnuit, adeseori Cristina gătește special pentru ei (momentul preferat al Cristinei – caci e despre libertate și dragoste) căci se plictisesc să mănânce exclusiv raw vegan.


Ca să știi. Și să te bucuri. Și să îți mulțumim. Căci, fără să ne alaturăm unui anumit program ONG – reușim să facem și noi ceva – mic mititel micuț – să nu fim chiar inutili pe lume.


Livratorii își lăsau livrarile astea la sfarșitul turei, din două motive: să ajunga la timp la voi (căci datorită vouă ne permitem să le livrăm și lor) și pentru că obișnuiau să intre preț de 5 minute – să le țină puțin companie bătrânilor singuri, mai ales. Pentru bătrânii ăștia, vizita lui “Victor cu mâncarea” era, ades, evenimentul zilei.


Acum suntem privați de bucuria de a-i întâlni, daaar vă mulțumim mult mult pentru comenzi – ne permit să folosim o bucățică din ce încasăm de la voi ca și ei să poată să stea acasă.


Vă mulțumim!